Şi iată că mă aflu iar la început de drum. Şoseaua se întinde la picioarele mele, mă cheamă, mă ispiteşte. Şi mă întreb: de data aceasta, voi ajunge undeva sau e doar un drum închis ca multe altele?
Nu mai ştiu cine sunt, ce vreau, care îmi sunt prietenii... Nu mai am răspunsuri pentru toate întrebările din mintea mea obosită.
Mă încearcă sentimente ciudate. Mă aflu în prag de noi începuturi. Aproape totul e nou pentru mine.
Sunt pătrunsă de spiritul sărbătorilor. Frate, eu nu am mai păţit asta de la 7-8 ani. Şi atunci eram entuziasmată de Crăcun doar pentru că era o provocare pentru mine să găsesc cadourile ascunse de ai mei prin dulapuri. Să mă prefac surprinsă în Ajun, când despachetam cadourile deja cunoscute, era o şi mai mare provocare.
Începe un an nou, peste câteva zile. Simt că va aduce multe schimbări în viaţa mea. Şi pentru prima dată în viaţa mea, ideea de schimbare nu mă încântă. Deşi nici ideea de stagnare nu îmi place. Cine să mă înţeleagă?
Am început iar să scriu. Am trecut de writer's block. Nu mi-a ieşit mare lucru până acum, dar am încredere că în curând va ieşi ceva cât de cât ok. Poate o să le public aici, dacă voi considera că merită. Am şi contul acesta nou. Şi vreau să fie diferit de cel vechi, deşi încă nu m-am hotărât în ce privinţă. Poate îmi voi schimba stilul de a scrie.
Am încheiat o relaţie. De fapt, două. O relaţie cu un tip foarte ok şi la care ţineam mai mult decât ar fi trebuit. Şi o relaţie cu unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Tipul şi prietenul cel bun sunt una şi aceeaşi persoană, dar nu am ştiut cum să renunţ la primul şi să îl păstrez doar pe al doilea. E un sfârşit, pe lista asta de începuturi. Dar fiecare sfârşit e un nou început, în sine.
Am început să mă implic în activităţi care nu prea mă atrăgeau înainte. Am început o nouă carte. Pare bună.
Iar acum, observ că am început să aberez. Nici nu mai ştiu ce vroiam de fapt să spun. Ştiu doar că sunt lângă o uşă deschisă şi încă stau pe gânduri dacă să intru sau nu. Sunt curioasă. Dar parcă mi-e teamă...